Singuratecă ea mă așteaptă să-i vin acasă, În lipsa mea ea se gândeste numai la mine, ea cea mai dragă și cea mai aleasă dintre roabele sublime. Ei i se face rău de singurătate ea stă și spală tot timpul podeaua până o face de paisprezece carate și tocmai să calce pe dânsa licheaua. Ea spală zidul casei cu mâna ei și atârnă pe dânsul tablouri ca să se bucure derbedeul, e-hei căzut de la ușă-n ecouri. Ea își așteaptă bărbatul bețiv Ca să-i vină acasă și degetele albe și le mișcă lasciv pentru ceafa lui cea frumoasă. Pregătindu-i-le de dezbătat ea ține în boluri și zeamă acră, părul lung și negru și-l întinde de la ușă spre pat să nu greșească bărbatul niciodată drumul predestinat.
sâmbătă, 19 aprilie 2025