lângă pădurea aceea uscată e lacul de unde lebedele au plecat dar dacă nu este decât o impresie voit impusă și metaforizez o stare ca să scap de ea să rup liniștea copacilor uscați care nu există decât în mintea mea dar dacă aș spune despre zidurile cenușii de care se sprijină tinerii aceia uscați cu degetele subțiri tremurânde tinerii care nu mai ies din noaptea zidurilor închise în jurul lor pe scara din blocul vechi urcă o bătrână uscată și ea cu piciorul împinge ușa lemnoasă și o pisică miaună uscat în vitrina de acum un secol a bunicii bătrânei doua lebede privesc în necunoscut poate ele sunt de vină că pădurea s-a uscat tinerii sunt uscați bătrâna la fel pisica aș scrie mai departe despre despre ce am uitat aș scrie dar între timp mi s-a uscat o mână și totul în jur e vechi doar foaia pe care am scris până acum înverzește adina v. 29.09.2019 (pentru do do)
sâmbătă, 31 mai 2025