Broasca

Broasca gândului albastru
Sare de pe pat pe astru
Și orăcăie un muget
Înfigând cuțitu-n cuget.

Valuri de cuvinte ating
Malul golului și sting
Jarul visului sinistru
Ce nu mai are căpăstru.

Broasca verde pe Pământ
Sare din gând în cuvânt
Și orăcăie sarcastic
De momentul cel fantastic

Prins în clipele de viață
De pe fruntea ta semeață,
Omule făcut din humă…
Ești a valurilor spumă! 

Broasca albă sare-n suflet
Și orăcăie a tunet
Ce în fulger de lumină
Deschide  calea divină
Unei ploi cu rugăciune. 
Toate-s vechi... Atât pot spune!