într-un târziu am încercat să-ți dau telefon, dar telefonul murise receptorul duhnea a formol, am deșurubat capacul microfonului și am găsit fierul ruginit, plin de viermi; am căutat șurubelnița și-am desfăcut carcasa: de lița bobinelor își prinseseră păianjenii pânza. pe șnurul împletit, acum putred, cu cauciucul mâncat și sârma zdrelită își lăsau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pân-a ieșit din pioneze cu tencuială cu tot, am tras de el până am început să apropii metru cu metru cartierul tău de al meu turtind farmaciile, cofetăriile, pleznind țevile de canalizare încălecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case încât deasupra a rămas doar o muchie de lumină scânteietoare pulsând în aerul ars, ca de fulger. trăgeam de fir, și ca un sfânt indian făcând trapezul pe ape statuia lui c.a. rosetti aluneca spre miliție consiliul popular al sectorului doi se ciocni de foișorul de foc și se duse la fund cu tot cu o nunta iar strada latină zâmbi; trăgeam de fir, încolăcindu-l pe braț, și deodată casa ta cu brauri albe și roz ca o prajitura de var apăru cu fereastra ta în dreptul ferestrei mele geamurile plezniră cu zgomot iar noi ne-am trezit față-n față și ne-am apropiat din ce în ce mai mult până ne-am îmbrățișat strivindu-ne buzele pulverizându-ne hainele, pieile, amestecându-ne inima mâncându-ne genele, smalțul ochilor, coastele, sângele, ciobindu-ne șira spinării, arzând. arzând cu troznete, că dați cu benzină arzând cu ghețuri albastre, cu stalactite de fum cu ceară sfârâitoare, cu seu orbitor până cenușa a umplut lada de studio și chiuveta din baie și păianjenii și-au făcut plase în coșul pieptului nostru.
sâmbătă, 19 aprilie 2025