Omar Khayyam mai duce dorul Femeilor de pe la hanuri, Ce fi-vor în curând ulciorul Menit a potoli elanuri. Acolo unde el sfârşeşte Povestea lui cu cai şi iepe, Ca-ntr-un coşmar, diavoleşte, Povestea mea abia începe. Tu te vei naşte iar din lutul În care-ai coborât întreagă Că te trezeşte sfânt sărutul Care din toate te dezleagă. Şi-aşa cum tu fuseseşi vasul Din care au băut drumeţii Ca un bolnav trezit mi-e glasul Chemând din nou heralzii vieţii. Aceşti drumeţi care băură Din trupul tău, şi vin, şi sânge, Şi care cu-o duioasă ură Ştiau la piepturi a te strânge. Vor fi şi ei curând ulcioare Din care o să torni cu milă Un vin în birturi populare În moi tacâmuri de argilă. Frumoaso, pune-ţi altă haină Că vor urma aceleaşi chinuri, Dar tu alege-n mare taină Pe cel mai negru dintre vinuri. Şi, cum sântem cu toţi la masă, Şi vii şi morţi, tot împreună, Tu, prin purtarea ta aleasă, Trecuta moarte ţi-o răzbună. Şi-n braţele căldurii tale Să-i porţi pe cei ce te cântară, Poeţi ce deveniră oale Şi un Omar Khayyam de ceară. Ca el, care-ţi dusese dorul, Şi-n lut a zis că-ţi vine bine Omar, sa fie el ulciorul, Din care sa te bem pe tine.
sâmbătă, 19 aprilie 2025