Giudecată nouă a lui Paris
Gheorghe Asachi
------------------------------

Între timpul vechi ş-acuma, oare cine nu-nţelege
Că e mare diferire la nărav, la gust şi lege?
Plin de gară şi procesuri neastâmpăratul om,
Astăzi pentru milioane, dar atunce pentr-un pom.
Ca femeia-atunci şi zâna
Să se laude au voit,
De aceea s-au sfădit
Iuno, Venus şi Atena.
Pentru asta, la un munte, care Ida se numea,
Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păştea,
Au venit pe-ascuns tustrele,
Ca să judece pre ele
Şi la mai mândră femeie
Dorit pomul ca să deie.
Deci l-acela păstorel,
Tânăr, blând şi frumuşel,
Toate zânele jaluze
Se ruga prin ochi şi buze.
Una minte-i juruia,
Alta averi i hărăzea,
Iar a treia mult favor
La frumuseţe şi l-amor.
Abia Paris au ochit
Pe-ntreita cea minune,
Avere-au dispreţuit,
N-au voit înţelepciune,
Ce frumuseţii pom au dat.
Însă azi,
Un aşa caz
În alt fel s-au judecat,
Nu-ntre munţi, c-acel cioban,
Ci şezând pe un divan;
Paris, de modernă lume,
Care-noată în parfume,
Vede-ntrând la el trei zâne,
D-osebite daruri pline,
Cea-ntâi, aspră la figură,
I-au zis: Te voi înzestra
Cu înaltă-nvăţătură,
De soţ dacă mi-i lua!
Abia-au zis, ş-a doua zână,
Chiar ca Vinerea frumoasă,
Au intrat de graţii plină,
Şi sub genele umbroase
Două stele-i scânteia.
Mult nu cred c-a fi zis ea,
Că triumful unei fete
E d-ajuns ea să s-arete.
În asemene minut
Cel mai drept judecător
Paragraf-ar fi pierdut.
Chiar ş-al nostru matador,
Pe când sta ca fermecat,
Zân-a treia au intrat.
Era asta grăsulie,
De ani nu pre timpurie,
Era-n rochie strălucită,
Dar la faţă cam urâtă,
Şi în spate, ascuns de vel,
Firea-i dădu un muncel.
Mare nas, cam roşă coamă,
Dar de tot îmbrilantată,
Şi-n casetă ferecată
D-olandezi ducea o soamă.

Toate aceste, ea zicea,
Cu mine-mpreună ia!
De departe apoi ţinea
De nobleţă-un pergament
Şi-n rezervă, iată vine
Un decret de prezident.
Văzând haruri sunătoare,
Titluri, preţioase-odoare,
Acest Paris, plin de fum,
După moda de acum,
L-Afrodita şi Atenă,
Cu politică să-nchină;
Pre cap pune a sa marcă,
Buzunarii îi încarcă,
Şi spre a fi deplin ferice
În jug pune a sa cerbice.