Măgarul şi privighetoarea Alecu Donici ------------------------------ Măgarul au văzut pe o privighetoare. – Prieteno, i-au zis, mă rog să mă asculţi: Eu tot am auzit o vorbă de la mulţi, Că tu întru cântări eşti meşteriţă mare, Şi iată, acum vreu De iscusinţa ta să judec singur eu. Iar buna păsăruică, pornită spre cântare, Când liniştit, abia În sine ciripea, Când tare şuiera, Când glasu-i tremura, Apoi, prin dulcea ei strigare, Întru a dragostei cei gingaşe plecare Pe amoraşul său chema, Şi rediul desfătat, cântarea-i răsuna; Iar lumea ascultând Tăcea şi se mira. Măgarul însă de pământ S-au rezemat cu fruntea, Şi au răcnit aşa: „Tu versuri ai plăcute, Dar când ai asculta Cucoşul de la noi, mai bine ai cânta.” Acestea auzind în suflet s-au jignit Acea privighetoare Şi de atunci au contenit Pentru măgari a sa cântare. Dumnezeu să ne ferească De judecata măgărească.