Tăcutul şi limbutul
Constanţa Buzea
------------------------------

Şi tăcutul, şi limbutul,
Scot merindea pe ştergar:
Pâine dulce, ouşoare,
Ceapă, brânză şi mărar.

Nici tăcutul, nici limbutul
Lesne firea nu şi-o schimbă,
Poate doar atunci să fie,
Când mi-o creşte păr pe limbă.
Cel tăcut de prânz se-apucă

Şi înghite pe tăcute.
Pe limbut limba-l mănâncă,
Spune vrute şi nevrute:
Cum a tras mâţa de coadă,
Ba cum a făcut-o fiartă,
Ba cum a lăsat-o baltă
Şi-a râs ciob de oală spartă,

Ba cum a-nghiţit găluşca
Fără nod şi fără ghiolţ,
Cum îşi ies unii din pepeni
Şi cum dau din colţ în colţ.

Cum era negru de foame
Şi-a mâncat ouă de struţ,
Cât e el de cumsecade,
A căzut din lac în puţ,

Cum i-au luat vorba din gură,
Cât a fost el de înfipt,
Unii-au vrut să-i sufle-n ciorbă,
Alţii să-l mănânce fript…

– Ptiu, belea, de şapte ori,
Să nu-ţi vină să-i omori?
Cel tăcut întinge-n sare,
N-are vreme să-i omoare.