Mănăstirea Argeşului
Vasile Alecsandri
------------------------------

Pe Argeş în jos,Pe un mal frumos,Negru-vodă treceCu tovarăşi zece,Nouă meşteri mari,Calfe şi zidari,Şi Manole, zece,Care-i şi întrece.Merg cu toţi pe caleSă aleagă-n valeLoc de mănăstireŞi de pomenire.Iată, cum mergeauCă-n drum ajungeauPe-un biet ciobănaşDin fluier doinaş,Şi cum îl vedeaDomnul îi zicea:„Mândre ciobănaş,Din fluier doinaş!Pe Argeş în susCu turma te-ai dus,Pe Argeş în josCu turma ai fost.Nu cumva-ai văzutPe unde-ai trecutUn zid părăsitŞi neisprăvitLa loc de grindiş,La verde-aluniş?”„Ba, doamne, am văzutPe unde-am trecutUn zid părăsitŞi neisprăvit.Câinii cum îl văd,La el se repădŞi latră-a pustiuŞi urlă-a morţiu.”Cât îl auzea,Domnu-nveseleaŞi curând pleca,Spre zid apucaCu nouă zidari,Nouă meşteri mariŞi Manole zeceCare-i şi întrece.„Iată zidul meu!Aici aleg euLoc de mănăstireŞi de pomenire.Deci voi, meşteri mari,Calfe şi zidari,Curând vă siliţiLucrul de-l porniţi,Ca să-mi ridicaţi,Aici să-mi duraţiMănăstire naltăCum n-a mai fost altă,Că v-oi da averi,V-oi face boieri,Iar de nu, apoiV-oi zidi pe voi,V-oi zidi de viiChiar în temelii!”Meşterii grăbeau,Sforile-ntindeau,Locul măsurau,Şanţuri largi săpau,Şi mereu lucrau,Zidul ridicau,Dar orice lucraNoaptea se surpa!A doua zi iar,A treia zi iar,A patra zi iarLucrau în zadar!Domnul se miraŞ-apoi îi mustra,Ş-apoi se-ncruntaŞi-i ameninţaSă-i puie de viiChiar în temelii!Meşterii cei mari,Calfe şi zidari,Tremurau lucrând,Lucrau tremurândZi lungă de varăZiua pân-în seară,Iar Manole sta,Nici că mai lucra,Ci mi se culcaŞi un vis visa,Apoi se sculaŞ-astfel cuvânta:„Nouă meşteri mari,Calfe şi zidari!Ştiţi ce am visatDe când m-am culcat?O şoapta de susAievea mi-a spusCă orice-am lucraNoaptea s-a surpaPân-om hotărîÎn zid de-a zidiCea-ntâi soţioară,Cea-ntâi surioarăCare s-a iviMâini în zori de ziAducând bucateLa soţ ori la frate.Deci dacă vroiţiCa să isprăviţiSfânta mănăstirePentru pomenire,Noi să ne-apucămCu toţi să jurămŞi să ne legămTaina s-o păstrăm:Ş-orice soţioară,Orice surioarăMâini în zori de ziÎntâi s-a ivi,Pe ea s-o jertfimÎn zid s-o zidim!”Iată-n zori de ziManea se trezi,Ş-apoi se suiPe grad de nuieleŞi mai sus, pe schele,Şi-n câmp se uita,Drumul cerceta.Când, vai! Ce zărea?Cine că venea?Soţioara lui,Floarea câmpului!Ea s-apropiaŞi îi aduceaPrânz de mâncătură,Vin de băutură.Cât el o zărea,Inima-i sărea,În genunchi cădeaŞi plângând zicea:„Dă, Doamne, pe lumeO ploaie cu spume,Să facă pâraie,Să curgă şiroaie,Apele să crească,Mândra să-mi oprească,S-o oprească-n valeS-o-ntoarcă din cale!Domnul se-ndura,Ruga-i asculta,Norii aduna,Ceru-ntunecaŞi curgea deodatăPloaie spumegatăCe face pâraieŞi umflă şiroaie.Dar oricât cădeaMândra n-o oprea,Ci ea tot venea,Şi s-apropia.Manea mi-o vedea,Inima-i plângea,Şi iar se-nchina,Şi iar se ruga:„Suflă, Doamne-un vântSuflă-l pe pământ,Brazii să-i despoaie,Paltini să îndoaie,Munţii să răstoarne,Mândra să-mi întoarne,Să mi-o-ntoarne-n cale,S-o ducă de vale!”Domnul se-ndura,Ruga-i ascultaŞi sufla un vântUn vânt pe pământPaltini că-ndoia,Brazi că despoia,Munţii răsturna,Iară pe AnaNici c-o înturna!Ea mereu venea,Pe drum şovăiaŞi s-apropiaŞi amar de ea,Iată c-ajungea!Meşterii cei mariCalfe şi zidari,Mult înveseleaDacă o vedea,Iar Manea turba,Mândra-şi săruta,În braţe-o lua,Pe schele-o urca,Pe zid o puneaŞi, glumind, zicea:„Stai, mândruţa mea,Nu te speria,Că vrem să glumimŞi să te zidim!”Ana se-ncredeaŞi vesel râdea.Iar Manole oftaŞi se apucaZidul de zidit,Visul de-mplinit.Zidul se suiaŞi o cuprindeaPân’ la gleznişoare,Pân’ la pulpişoare.Iar ea, vai de ea!Nici că mai râdea,Ci mereu zicea:„Manole, Manole,Meştere Manole!Ajungă-ţi de şagă,Că nu-i bună, dragă.Manole, Manole,Meştere Manole!Zidul rău mă strânge,Trupuşoru-mi frânge!”Iar Manea tăceaŞi mereu zidea.Zidul se suiaŞi o cuprindeaPân’ la gleznişoare,Pân’ la pulpişoare,Pân’ la costişoare,Pân’ la ţâţişoare.Dar ea, vai de ea,Tot mereu plângeaŞi mereu zicea:„Manole, ManoleMeştere Manole!Zidul rău mă strânge,Ţâţişoara-mi plânge,Copilaşu-mi frânge!”Manole turbaŞi mereu lucra.Zidul se suiaŞi o cuprindeaPân’ la costişoare,Pân’ la ţâţişoare,Pân’ la buzişoare,Pân’ la ochişori,Încât, vai de ea,Nu se mai vedea,Ci se auzeaDin zid că zicea:„Manole, ManoleMeştere Manole!Zidul rău mă strânge,Viaţa mi se stinge!”Pe Argeş în jos,Pe un mal frumos,Negru-vodă vineCa să se închineLa cea mănăstire,Falnică zidire,Mănăstire naltăCum n-a mai fost altă.Domnul o priveaŞi se-nveseleaŞi astfel grăia:„Voi, meşteri zidari,Zece meşteri mari!Spuneţi-mi cu drept,Cu mâna la piept,De-aveţi meşterieCa să-mi faceţi mieAltă mănăstirePentru pomenireMult mai luminoasăŞi mult mai frumoasă!Iar cei meşteri mari,Calfe şi zidari,Cum sta pe grindiş,Sus pe coperiş,Vesel se mândreauŞ-apoi răspundeau:„Ca noi, meşteri mari,Calfe şi zidari,Alţii nici că sântPe acest pământ!Află că noi ştimOricând să zidimAltă mănăstirePentru pomenire,Mult mai luminoasăŞi mult mai frumoasă.Domnu-i ascultaŞi pe gânduri sta,Apoi porunceaSchelele să strice,Scări să le ridice.Iar pe cei zidari,Zece meşteri mari,Să mi-i părăseascăCa să putrezeascăColo pe grindiş,Sus pe coperiş.Meşterii gândeauŞi ei îşi făceauAripi zburătoareDe şindrili uşoare,Apoi le-ntindeauŞi-n văzduh săreauDar pe loc cădeau,Şi unde picauTrupu-şi despicau.Iar bietul Manole,Meşterul Manole,Când se încercaDe-a se arunca,Iată c-auzeaDin zid că ieşeaUn glas năduşit,Un glas mult iubitCare greu gemeaŞi mereu zicea:„Manole, Manole,Meştere Manole!Zidul rău mă strânge,Ţâţişoara-mi plânge,Copilaşu-mi frânge,Viaţa mi se stinge!”Cum o auzea,Manea se pierdea,Ochii-i se-nvelea,Lumea se-ntorcea,Norii se-nvârtea,Şi de pe grindiş,De pe coperiş,Mort bietul cădea!Iar unde cădea,Ce se mai făcea?O fântâna lină,Cu apa puţină,Cu apă săratăCu lacrimi udată!