Nebunul
George Coşbuc
------------------------------

– „O văd, o văd! Departe-n văi
Cu groază-n suflet, Tată sfânt.
Cu părul despletit în vânt – „
Şi ochii lui s-aprind văpăi.
– „Te-nşeală, Medre, ochii tăi;
Nevasta ţi-e în mormânt.”

– „Şi mâinile-i de mijloc ţin
Copilu-n aer ridicat;
Şi-aleargă aşa, ţipând prin sat – „
Şi glasu-i slab de plâns e plin.
– „Ce gânduri fără rost îţi vin!
Copilul e-ngropat!”

– „Şi-mi arde casa! Limbi de foc
Ard lumile lui Dumnezeu;
Cad bârne aprinse-n capul meu – „
Privirea-i stă ţintită-n loc.
– „Ei, taci acum! Ai fost proroc
Destul, nu fi mereu!”

– „Sânt cu securi… şi-mi vor izbi
Securea-n Cap, că sânt ocnaşi!
Eşti tata meu, să nu mă laşi – „
Şi-acum fricos în jur privi.
– „Să nu te temi! Ei n-or veni,
Că-n jur ei au ostaşi.”

Şi tata strâns de piept ţinea
Pe fiul său. Ofta duios,
Dar lung şi crunt de nemilos
În ochii fiului privea.
Iar fiul tremurând stătea,
Plecându-şi ochii-n jos.

Era voinic. Ar fi putut
Să arunce-n văi aşa ca-n joc
Pe tată-său, dar sta pe loc
Cu teama cânelui bătut.
El toate, toate Ie-a pierdut,
Băiat fără noroc!

– „Când îl vedeam pe punte-n sat,
Treceam pe-alături prin părău.
Eu bine lui, el mie rău – „
Vorbea cuminte şi-aşezat.
– „Era el, Medre, supărat
Pe tine, de flăcău.”

– „Ei, cânele! De m-a voit
Pe mine fata, nu pe el,
Sânt eu de vină? Ba de fel”
Şi-acum vorbea grăbit-grăbit.
– „Ei, iar te-aprinzi! E un mişel,
Şi lasă-l, că-i ocnit!”

– „Sub ţâţa stângă vreau să-i pui
Cuţitul… da, să-l potrivesc,
S-apăs şi-apoi să-l învârtesc – „
Şi iar ardea privirea lui.
– „Ei, taci acum! Să nu mai spui
De el, că te lovesc.”

– „Să-mi horcăie, când i-oi fi pus
Pe piept genunchii amândoi;
Eu vreau să plec să-l văd, apoi – „
Acum sări turbat în sus.
– „Stai, Medre, stai! Sărac de noi,
Ce gânduri te-au răpus!”

E râpă-n faţa lor. Târând
Pe tată-său, care-l strângea
De mijloc şi-n zădar proptea
Picioarele-n nisip, cătând
Să-l ţie-n loc, acum urlând
Spre râpi el se ducea.

Un scurt, sălbatic sforăit
Pe nări, e glasul luptei lor;
Se încleştă teama de omor
Cu furia: se duc grăbit,
Şi-acum pe râpi s-au prăbuşit
Şi tata şi fecior!