Romanţă
George Coşbuc
------------------------------

Negura nopţii doarme pe mal,
Ca răzbunarea unor blestemuri,
Reci sunt de crivăţ negrele vremuri,
Te voi cuprinde ca să nu tremuri,
Dragă, şi-al feţii rumen oval
Culcă-l la pieptu-mi, stând visătoare.
Ochii tăi negri îmi vor fi soare,
Şi prin săruturi, iubita mea,
Te-oi face caldă de-ţi va părea
Orişice crivăţ vânt de răcoare.

Vino cu mine! Tânăr sunt eu,
Tu eşti frumoasă, floare de nalbă!
Noaptea voi face-o să-ţi fie albă,
Din stele roşii face îţi-voi salbă,
Brâu îţi voi face din curcubeu
Să te cunoască îngerii soră!
De te vor prinde zilele-n horă,
Cea mai frumoasă zână vei fi
Şi-a lor crăiasă îţi va găti
Rochii de purpur din Auroră.

Soarele-n Osturi are palat,
Cât de idilic stă-n orizonuri!
În tot tabloul el are tonuri,
Numai credinţa află-n el tronuri,
Numai amorul e-ncoronat.
Acolo nimeni nu cântă solo,
La toate ţine duet Apollo
O, şi-aici lumea cât e de rea!
Acolo-n Osturi, iubita mea,
Vino să mergem şi noi acolo!