De profundis
George Coşbuc
------------------------------

Pe sub dealurile Plevnei
Doarme spaima şi fiorul,
Soarele-şi ascunde faţa
Şi-ngrozit se-ntoarce norul
Să se ducă-ntr-alte părţi.
O, a fost acolo-n vale
Moarte şi pierire-odată,
Iar amara ei cumplire
Scrisă vreme-ndelungată
Povesti-se va prin cărţi.

Umblă mai încet cu plugul,
Tu ţăranule, cu grapa,
Poartă-te să dai ţărâna
Mai deoparte-ncet cu sapa
Pe colnice cu porumb
Poate unde scurmi pământul
Tu să vezi că iese sânge,
Plugul tău să dezvelească
Vrun voinic ce-n groapă plânge
Zbuciumat de spade şi plumb.

Au venit din munţi cu soare
Şi din văi întunecate,
Au lăsat pustii acasă
Stâne şi câmpii şi sate
Şi-au trecut grozavul râu.
Moarte! Tu aveai cu tine
Tot alaiul spaimei tale:
Spune tu, putut-ai, moarte,
Să opreşti voinicii-n cale,
Să le pui mâniei frâu?

Pe sub dealuri pe la Plevna
Doarme spaima şi fiorul
Plin de griji şi-n tăcere
Se strecoară călătorul
Prin pustiul loc de-omor.
Eu mă tem de-un semn, de-o şoaptă,
Căci din gropile tăcute
Vor ieşi cei morţi cu vuiet,
Sute-n luptă iar cu sute,
Repetând pierirea lor!