Tâlharul pedepsit
Tudor Arghezi
------------------------------

Într-o zi, prin asfințit, 
	Șoaricele a-ndrăznit 
	Să se creadă în putere 
	A pradă stupul de miere. 

	El intrase pe furiș, 
	Strecurat pe urdiniș, 
	Se gândea că o albină-i
	Slabă, mică și puțină, 
	Pe când el, hoț și borfaș, 
	Lângă ea-i un uriaș.
 
	Nu știuse ca nerodul 
	Va da ochii cu norodul
	Și-și pusese-n cap minciuna
	Că dă-n stup de câte una. 

	Roiul, cum de l-a zărit 
	C-a intrat, l-a copleșit. 
	Socoteală să-i mai ceară
	Nu! L-au îmbrăcat cu ceară, 
	De la bot până la coadă
	Tăbărate mii, grămadă,
	Și l-au strâns cu meșteșug,
	Încuiat ca-ntr-un coșciug.

	Nu ajunge, vream să zic,
	Să fii mare cu cel mic,
	Că puterea se adună
	Din toți micii împreună.