Încheiere
Nicolae Labiș
------------------------------

Pământ impadurit, ne revedem

Din ce în ce mai rar langa izvoare,

Dar spune-mi, nu iti sunt la fel de dragi

Salbaticele pasari calatoare?

Peste straine asezari lumesti

Duc cate-un fulg de-al tau, un cânt din tine,

Si mor cu tine-n inimile lor

Când le frang zborul gloantele haine.

Eu n-am să uit c-aici am ras intai,

Ca am strigat intaia-njuratura,

Ca am gustat din scorburi faguri dulci

Ori gustul lacrimii sarate-n gura.

Stangaci, iubind aici intaia oara,

Ti-am spus, când nu-i spusesem inca ei...

Tu mi-ai vegheat incovoiat asupra-mi

Intaii sovaielnici pasi ai mei.

Copiii cresc si unii se despart

De cei ce le-au dat viata din iubire.

Plecarile din tine-n alte lumi

Să nu le iei nicicand drept despartire.

Când eu gresesc ori mă stropesc noroaie,

Mă chemi si eu la tine vin tiptil,

Si-n fosnetul luminii din frunzisuri

Mă faci din nou nevinovat copil.