Nu te mira...
Vasile Voiculescu
------------------------------

Nu te mira că-mi prinzi privirea,
	  	Păienjenită de durere,
	  	Adesea cercetând ivirea
	  	Și alte lumi, și altor ere.

	  	În toiul luptelor nebune,
	  	Pe rana inimii ce moare
	  	Nădejdea vremilor mai bune
	  	Răsare pururi ca o floare.

	  	Din tot ce mi-a-nflorit vreodată,
	  	Ea singură purta-va roade,
	  	Azi, când grădina-i scuturată
	  	Și toată floarea stearpă-mi cade.

	  	Zadarnic firea mă strivește
	  	Mereu sub aspra-mi suferință,
	  	În mine pururi încolțește,
	  	Mai viu, obstească năzuință.

	  	Și-n van m-abate-n jos furtuna
	  	Și strâns ma țin cătușe grele,
	  	În mine lumea-și încearcă-ntr-una
	  	Avântu-i veșnic către stele!

	  	Din mii de gânduri turburate
	  	Un vis curat mi se încheagă,
	  	Precum din spume sfărâmate
	  	Ieșit-a Venera întreagă!