Sunt culmi înfricoșate
Vasile Voiculescu
------------------------------

Sunt culmi înfricoșate în sufletele noastre,
	  	Dar nimeni nu le suie și nimeni nu le-atinge,
	  	Deasupra, peste neguri, furtună și dezastre
	  	Pe ele niciodată lumina nu se stinge ...
	  	Acolo răsăritul trimite-ntâia rază,
	  	Amurgul tot acolo lucirea lui din urmă,
	  	Pe fruntea lor lumina de-a pururi scânteiază
	  	În chip de sărutare, ce-n veci nu se mai curmă.
	  	Arareori un vultur cu aripe bălane
	  	Rătăcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboară,
	  	Căci prins adânc de vraja senilelor arcane,
	  	Rămâne sus acolo și nu se mai coboară.