Aura
Ion Barbu
------------------------------

Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea, 
Căi lungi înapoi revolute;

La conul acesta de seară, 
Când sufletul meu a căzut 
Și cald, aplecatul tău scut 
Îl supse, ca pata de ceară,

Crescut, între mâini ca de apă, 
Ce lucru al tainei cercai? 
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.