Când privești oglinda mărei
Mihai Eminescu
------------------------------

Când privești oglinda mărei, 
	Vezi în ea 
țărmuri verzi și cerul sărei,
	Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme	
	Și Eol
Sună-n papura ce freme
	Barcarol.
		
Un minut dacă te-ai pierde,	
	Tu, măcar
Sub noianul mărei verde
	Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
	Ca-n sicriu, 	
Te-ai simți pe vecinicie
	Mort de viu.
	
Vezi pe buza mea pălită
	Un surâs, 	
Vezi pe fruntea-mi liniștită
	Dulce vis,
Și al luncei vânt de vară
	Călduros
Cântă-n lira mea amară	
	Lănguros.

De-ai pătrunde c-o privire
Al meu sân, 
Să vezi marea-i de mâhnire
Și venin,
Ai cunoaște - atuncia bine
Traiul meu: 
Suflet mort, zâmbiri senine —
Iată eu.

Reproduceri după manuscrise din perioada 1866-1869.
	
Editie critică îngrijită de Perpessicius.