Cantec de ploaie
Alice Călugăru
------------------------------

Suspina cantul trist al surei ploi,
Ș-același glas au miile-i de strune,
Aștepți zadarnic ca sa se-mpreune,
La cantu-i, mladieri de glasuri noi.

In veci același cant din coarde moi
Care se frang pe geamul cel subțire,
Același tors, in veci, din mii de fire
Pe fusurile arborilor grei

Și stropii mulți ai nesfarșitei ploi
Spun tainic geamurilor sclipitoare:
„O, voi ce straluciți ca apa! Oare
De ce nu picurați marunt ca noi?”

Și-n veci fara raspuns e cantul frant
Ce parca-o sa suspine-ntotdeauna!
Și iar aștepți cand se mladie struna
Un cantec nou și-i tot același cant.