OCTOMBRIE
LARISA BĂLAN
------------------------------

Maşina îşi făcea drum printre picurii de ploaie,

Iar ei o loveau greu şi abuziv.

Lacrimile din cer îi curgeau p-obraz şiroaie,

Şi-L priveam apăsător, cu aer meditativ.

Ştergătoarele porneau în vuiet,

Dar mereu lăsau o urmă,

Cum e-afară e şi-n suflet,

Parcă mă încearc-un zâmbet...

Noapte albă, stele negre,

Vise multe şi mărunte,

Drumu-i ocean de durere,

Oameni mulţi, Nimeni, chiar sute. 

Pâlpâie un bec, se arde.

Se ard inimile-n ploaie,

Dansează în cercuri hiade,

Dau aburul la o parte, poate, poate...