DISPARE MUZA
LARISA BĂLAN
------------------------------

Să nu mă strigi!

Când zorile se varsă,

Când zâmbetul gol tresare,

Absurd, tăcut, arzând,

Soarele nu mai răsare...

Încerc încă să mai prind de mână

gândul tău ce fuge pe portativ.

Un surâs, o trăire, o strună,

E fericirea moartă la care sperai.

Obişnuiam...

Să dansez pe şoaptele respiraţiei tale

De argint erau visele înalte.

Nu mai dansez îmi pare, - poate...

Îmi spui că îngheţi

Şi văd focuri în privirea ta.

Pe buze îţi tremură bruma,

Muson pe obraji, furtună,

Ce climă dură

în inimă; un suflet pustiit....

Ce ţi-a mai rămas?

Doar un creion şi-o mână de sticlă.

Nu vreau să aud!

Când se sparge...

Când se sparg zilele,

Să nu mă strigi!

Mă doare...