TRAIM PE-ACEST PAMANT...
Andreionthepoetry
------------------------------

Trăim pe-acest Pământ neştiinţa
Originii divine
A omului, căci necredinţa
Încearcă a ne ţine

Departe de-orice licărire
A Vieţii nesfârşite - 
Deşi născuţi din Nemurire, 
Murim pe netrăite...

S-a insinuat cu perfidie,
În mintea noastră, frica
Şi omul parcă nu mai ştie
De Tatăl său nimica.

A trebuit să Îşi trimită
Cuvântul scris cu sânge,
A’ noastre inimi ca să-L simtă
Pe Cruce cum ne plânge...

De L-am simţit, ne-a stat simţirea
În loc, ca împietrită,
Căci iată, s-a răcit iubirea,
Iar calea-i rătăcită.

Parcă degeaba-n astă lume
S-a întrupat Hristosul - 
Nu recunoaştem al Său nume
Şi vieţii Sale rostul...
Dar când la Dreapta Judecată
Vom fi chemaţi cu toţii,
Cei buni, din morţi, în vii se-ndreaptă,
Cei răi sortiţi sunt morţii.

Deci lumea dacă-n întregime
Alunecă la vale,
Tu nu fii parte din mulţime - 
Găseşte-ţi a ta Cale!

Fii singurul care se ţine
De-a Domnului poruncă
Şi-atunci când pustiirea vine,
Fii tare ca o stâncă!

În noaptea neagră ca păcatul,
Nu vei găsi fiinţă
Pe-al cărei umăr să-ţi pleci capul
La mare trebuinţă.

Credinţa ta va fi supusă 
La greaua încercare -
De n-o laşi să fie răpusă,
În Ceruri vei fi mare!

Şi-acolo mulţi singuri, ca tine,
Mereu vor fi-mpreună,
Iar Domnu-n preajma Sa-i va ţine
Să-I fie-n veci cunună!