TU ŢĂRMUL ŞI EU MAREA...
Andreionthepoetry
------------------------------

Ce-ai spune dacă-am fi tu ţărmul şi eu marea,
Să pot să-ţi dau, cu-ardoare, eternă, sărutarea,
Să pot să stau cu tine în orişice clipită,
Să te văd ziua trează şi noaptea adormită,
Să ne zâmbească luna cu-a ei gingaşă rază,
Mereu iubirea noastră să ştim că o veghează,
Eu spuma-nvolburată s-o las pe al tău mal,
Tu să îţi laşi nisipul să fie luat de val,
Să prindem răsăritul în fiecare zi
Şi bucuroşi să râdem ca doi nebuni copii,
Şi să privim apusul ce nu ne va atinge,
Sperând c-al nostru soare nicicând nu se va stinge?

Tânjesc nebun spre-aceste preaminunate clipe
În care-mbrăţişarea veşnic să se-nfiripe.
Speranţa-mi nu-i deşartă, căci văd cum se-mplineşte 
Vom fi ţărmul şi marea  nimic nu ne opreşte!