ziceri
Anisoara Iordache
------------------------------

enclave într-un abis al tăcerii

strigăte mute 
descojite de căldură 
înțeapă obrazul 

ici-colo 
umbre se zbat 
să rupă un lanț nevăzut de cazne 

cerul ca o pelerină 
căzută de pe umeri

*

i-a spus de mai multe ori 
că în constelația capricornului 
paturile războinicilor sunt goale 
iubirea are gust de iarbă uscată 
iar în păducherniță sunt numai țipete de copii 

-cine ești tu? 
elasticul măștii era prins de crengile uscate ale unui copac 
-sunt spiritul cireșului

*

apele mării roșii
s-au dat la o parte 
o potecă din spărturi de amintiri 
și-a întors fața spre cetatea atinsă de trăsnet 
în exil 
frica îngrămădește sub ziduri și porți 
jertfelnice 

spre ultimul liman 
albina fosforescentă 
vântură amorțeala

*

îndurare 
parcele împrejmuite 
de senin- 
sub îmbrățișarea timpului 
un albastru de noapte cu stele 

iertare 
cum se înclină grilajele spre o licărire 
de bucurie- 
sub îmbrățișarea timpului
un roșu de îndemnuri de luptă 
milă 
sub garduri de viță de vie 
aburite dorințe- 
sub îmbrățișarea timpului 
un galben de neîndurătoare poveri 

bunătate 
în afara zidurilor 
furia pietrei- 
sub îmbrățișarea timpului 
un alb de nebănuite statorniciri

*

din raclă 
se desprind diverse ramuri cu frunze din onix 
rodul este bun dar nu-i de mâncat 
poamele aduc relaxarea dar întunecă privirea 
fructele au darul talismanelor dar nu sunt vrednice de dorit 

adăpost cu pelin 
zdrobit de țiuiturile urechii 

în cântecul harfelor tale vei muri

*

zile străvechi 
ținta săgeții: 
centrul cercului format din pietrele cunoașterii- 
urcând pe metereze 
omul a înțeles armonia cosmosului 

zile străvechi 
ținta săgeții: 
activarea conștiinței- 
urcând treptele 
omul a înțeles binefacerile iubirii 

zile străvechi 
ținta săgeții: 
întortocherea potecilor- 
urcând muntele 
omul a înțeles logica întunericului