sunt un neruşinat, să nu te miri
Ioan Grigoraș
------------------------------

te-aş alerga,
o Doamne,
n-ai să crezi
încet (la început)
apoi mai tare
până ţi-aş prinde-n mâini 
tălpile verzi
să ţi le şterg de rouă şi... 
mirare...
împotrivindu-te am să-ţi găsesc
aluna sânului de catifea
iar tu ţipând 
vei spune "te iubesc"
şi-atunci ca un nebun
te voi avea
de jos în sus 
de-a lungul şi de-a latul
cum doar în vise ţi-ai imaginat
că ai putea s-atingi,
iubind, înaltul...
de ce zâmbeşti? 
(sunt un neruşinat,
un lup privind ca în poveşti scufiţa)
şi trupul tău mi-e poezie-n gând
metafora e albă 
ca rochiţa...

Din volumul Apasă tasta enter  -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013