Amintirea lui Fila Nicolae
Dumitru Cristian
------------------------------

-Asculta,
Sunt picaturi de ploaie 
CE uda capul gol, al omului batran ;
Asculta cu fugim ,de norii de vapaie 
Si uita-te atent cum ne unim pe drum ! 
Priveste ,
Armatele din zare
Cum urla si repeta 
Strigarile de lupta!
S-au pregatit din plin
de pace si razboaie 
pe-al timpului stapan
aspira sa infranga !
Admite,
(foile patate!) 
Sunt lacrimile noastre
Varsate  in venin!
Aceste foi curate
ce le numiti napaste 
Or sa inalte muntii,paharele de vin.
Invata ,
Femeile ce plang 
Sa taca si sa spere ,
La bine de acum
Cu toti' se vor intoarce 
Din  pietre si cenusa 
De vom invinge lupul
Si-al timpului stapan.
-Dar ,dac-om... ?
-Pica spre-ndurerare
In ghearele de lup
Si-n cele de stapan?
O sa ne uite chipul
Si sufletul si viata 
si-om deveni cu totii..
-Ai lutului stapani !

[...]
Iar mesagerul isi pleca 
spre incaltari privirea ,
uitandu-se din nou in zari 
isi scrise amintirea .
Traita parca intr-un vis 
i se vazu simtirea, 
caci lacrima ce l-a atins
A sters numele-i Fila !