Zace aurul
Cristianalexandra
------------------------------

Dintr-un soare de pe cer, pus deasupra unui munte,
A ieșit precum se pare, după zile-n număr mare și mărunte,
Zăcământ aurifer.
Îndrumați de pofte multe și insulte, adunate-n sinea oarbă,
Cei ce nu călcaseră vreodată interzis în parc pe iarbă,
Iată-acum cu iatagane vin să sape și să toarne
Cianură pe comisioane.
Așteptau să iasă bine
Să ia aurul din mine și să-l dea pe vreo para
Crezând că se repara într-o noapte de la sine
Și că iar vor cumpăra, că vor deține
Pe oricine.
Ce minune însă-n aur,
Tot poporul drept centaur se trezi din amorțeală și din somnul cel de moarte
La tezaur.
Strigă, scandă și pe brânci
Se-ndreptă pe căi adânci spre montana roșioară
S-o salveze bunăoară de hoție, de porunci.

Și ca orice pildă bună
Și-asta poartă o cunună
Celor ce din inimioară
Le veni să stea în țară-atunci.