Lebădă de argint
Flavius
------------------------------

Chiar dacă primăvara păşeşte pe vârful picioarelor,
tot i-am simţit aburul viu
în ciripitul duelat al păsărilor,
florile-n grădini scutură mirosuri,
se prind în jocul însufleţit al clipelor.

Într-o sinaxă milostivă de înviere
simt înălţimea gândului cum străpunge sufletul,
mă mângâie tăcerea cuvintelor spuse,
se strâng în mine faptele sfinţilor
cum într-un potir mirul sfânt.
Noaptea s-a construit în deschiderea cerurilor
într-o ogivă pe coloane infinite,
poartă iubirea către puritate,
lebădă de argint.

Nici nu-ţi poţi închipui
cum trece virtutea pe sub porţi
rămase între orizonturi de curcubeu
unde se rup norii de ploaie.

De mâine pacea mă va înfăşura
şi toată dragostea mea de astăzi
va locui flămândă
în trupul transparent.