Ete na !
Adina Speranta
------------------------------

Mă-mpiedic de o virgulă şi cad !
Mă-ntorc şi-i dau un şut...că doare!
Şi,uluit de întâmplare,ca să nu decad
Mă sprijin de un semn de exclamare.

De rău ce mi-e...văd numai ghilimele !
Şi-s năucit , nu ştiu cine mai sunt,
Dar îmi revin şi...la gunoi cu ele 
Când antitezele mă fac să cânt.

Mă-mbrac în strai cusut cu atribute 
Şi de frumos ce-s mă uimesc şi eu !
Mai pun şi niste voaluri ,fin ţesute,
Din sensuri noi ce colorează un clişeu.

Cobor voios pe rime ca pe-o scară 
Şi sar când una, două sau chiar trei,
Ţinând în pumn , cu încleştare-avară,
Un punct...să îi pocnesc pe farisei.

Deodată simt că zbor şi-apoi iar cad!
De vină-i cratima ce ca o trambulină
M-a aruncat în aer !...Deci o scad
Din coborârea-mi plină de lumină.

Ajuns la capătul de scară , ostenit,
Mă prăbuşesc în semnul de-ntrebare;
Hiperbola îmi răde cu glasul ruginit
Când onomatopee îmi cad din buzunare.

Şi-am decretat,cuprins de indignare,
Ca de acum,în drumul meu prin poezie,
Pentru o cât mai dreaptă abordare 
Să nu mai fie semne de ortografie!