MAICA ROMANIE
STOMFF ANDREI AUREL
------------------------------

MAICĂ ROMÂNIA

După miezul nopţii, trei şi jumătate.
La palat în poartă oare cine bate?
“Eu sunt dragă Base, Leana ta iubită.
Eu, de la Victoria mă întorc zdrobită.
M-au făcut şacalii, mi-au luat ministerul.
Am rămas pe drumuri şi mă muşcă gerul.
Dar deschideţi poarta, de ce staţi pe gânduri?
Trec pe lângă mine oameni, rânduri, rânduri.
E zăpadă mare, utilaje nu.
Na că mă văzură. Acu e acu!”

“Mai jandarmerie, o lăsaţi la gloată?
V-am tăiat din leafă, vreţi să v-o iau toată?
Dacă o atinge vreun gunoi de-afară
Vă mănâncă Nero la masa de seară.”

“Base, hai mai iute, simt că nu mă plac!
Sunt prea mulţi de-odată, nu ştiu cum să fac.
Eu le-aş da poşeta dar e plină – plină.
Şi dacă se uită se face lumină.
Am aici bănuţii de la dezvoltare.
Sunt şi pentru tine. Hai, e sumă mare!”

Poarta se deschide, Nuti intră iute.
N-a văzut-o nimeni, oamenii sunt mute
Monumente triste ale împilării.
Merg printre troiene în direcţia Gării.
Mulţi ar vrea să plece azi peste hotare.
Văd cum România cade din picioare
Fiindcă-i suge vlaga gaşca portocală.
De atâta vreme cinstea-i vorbă goală
Şi minciuna pare să inunde ţara.
Să aleagă jugul sau s-aleagă Gara?

“Haide măi Nuţico, ştiu că ţi-a fost greu.
Hai să-ţi fac o tură în palatul meu.
Ăsta e biroul, ăsta dormitorul.
Dar închide uşa fiindcă ţi-am dus dorul
Şi deschide geanta că m-am plictisit.
Vreau să văd odată ce-ai agonisit.”

“Eu credeam că dorul e din alte sfere,
Nu dorinţă mare doar pentru avere.
Drept că geanta-i plină, am şmenat mereu
Dar parcă mă doare să dau chiar şi-un leu.
Îmi aduc aminte cum era în Tei.
Cum îmi luam de toate de la derbedei.
Nu se uită foamea şi nu uiţi de sete.
De-asta plec la Londra ca să-mi iau poşete
Şi le umplu seara cu pachete verzi.
Pentru cinci portrete tu vrei să mă pierzi?
(Euro se duce, nu poţi să te cari
Dacă n-ai la tine lire şi dolari.)”

“Draga mea, prestaţia unui marinar
Trebuie plătită fiindcă sunt şmenar
Cu familie mare şi nevoi la fel.
Dacă ieşi cu banul, depun mai mult zel
Să fii fericită şi să-ţi umpli sacul.
Vrei să-ţi fie bine, eşti frate cu dracul.”

Asta e povestea şi conducătorul.
Lipitori în frunte care sug poporul.
Dar se duce gerul, vine primăvara.
Cu durere-n suflet se-nfierbântă ţară.
Sunt şi-acum în pieţe, suferă şi cânta.
Frica de putere nu-i mai înspăimânta.
Îşi doresc schimbare până la opincă.
Nu mai sunt partide care să-i învingă.
Suverană Ţară cine ţi-a ursit
Să îţi porţi poporul mult prea urgisit?
Haide Ţară dragă, primeneşte-ţi glia.
Apără-ţi poporul, Maică România!

bUCURESTI , 2012