Patimi Daco-Gete
Liuba Sârbu
------------------------------

În clipa când ai  apărut
domol,din depărtare.
Sã stăpânesc n-am mai putut
uşoara-mi răsuflare.

În miezul ei s-a strecurat
un şovăielnic tremur.
Când cel dintâi sărut mi-ai dat
simţii cum mă cutremur.

Cu-n pas stingher te-ai aşezat
în zidul firii mele.
De oameni nu ne-a mai păsat,
eram doar noi pe schele.

Şi construiam vis după vis,
în doi, fără unelte.
Doar din trăiri de nedescris
şi patimi Daco-Gete.

Versuri:©  Liuba Sârbu 2015/05/05