Cîntec fericit
Traian Vasilcau
------------------------------

De cînd lipsita-i sunt vecii întregi,
Ți-am scris chemãri zadarnice în stele,
Dar mi le-au șters copiii nopții, regi,
Și n-ai citit tãcerile din ele.

În cerul ce ți-a-nchiriat iubirea
Trãiești ferice, dar îți este dor
De-o casã-n care plînge amintirea
Și fãrã tine cîntecele mor.

Gîndindu-te, am devenit frunziș,
Te strig cu cerbii, dã ecou abisul,
Iarba-ți sãrutã pașii pe furiș
Și îți mîngîie vîntul orb surîsul.

Acum dacã-ai veni pe înserat
Ar fi potop de liniști sã ne-ngîne
Și sufletele noastre ne-ncetat
S-ar tot plimba, cîntînd cu-adevãrat
Prin pajiștea preasfintei limbi române.

Ai și venit? Ce dulce-i larma gãrii,
Bãtrîn, te rog cu glas de Dumnezeu:
„Dezbracã-te de vis, iubita mãrii
Și intrã-n plînsul sufletului meu“.

Sã curgi, sã-noți în taina-i ca-ntr-o lume,
Care o fi sã poarte al tãu nume.