Soarele din viaţa unui tătic
Carmen
------------------------------

O fetiţă mititică
Căreia nu-i mai e frică
Să stea singură-n picioare,
A ieşit în zi cu soare
Într-un părculeţ cu iarbă
Unde şi-a găsit de treabă!
Şi tăticul ce-o-nsoţeşte
Cu privirea-o ocroteşte,
Nu cumva fetiţa lui
Să se-aleagă cu-n cucui.
Bucle blonde la ea vezi,
Când ridică ochii verzi,
Te priveşte-un îngeraş	
Şi spui: „Frumos copilaş!”
Nimeni nu vede cum tata
Nu-şi pierde din ochi fata,
Fiindcă ochişorii verzi
Părul blond, chiar de nu crezi,
Sunt ai tatălui ce-odată
A fost ca dulcea sa fată.
Iar tăticu-i mândru tare
Fiindcă-n viaţa lui e soare!