Leul si dresorul
Mihai Manolescu
------------------------------

Într-o zi, un leu, cu coamă,
Prinse glas ca prin minune
Şi-ncepu atunci a spune,
Fără trac şi fără teamă
Ce gândeşte, ce îl doare
Ce-l frământă cel mai tare:

- Dragul meu dresor, pofteşte,
În arenă bunăoară,
Să ne-nchipuim că-i seară
Şi spectacolul porneşte.
Pentru început fă bine
De te-aşează-n patru labe
Şi-ascultă printre silabe
Ce voi cere de la tine.
Fă-mi trei ture de arenă
Şi opreşte-te apoi.
Dar s-o faci cu pas vioi
Şi egal, această schemă.
Vezi şi scările din spate,
Puse într-un colţ, complice?
Să le urci în mâini amice,
Şi să le cobori pe toate.
Vom avea-n program şi cercuri,
Bineînţeles, aprinse.
Să faci salturile-ntinse
Când le vei străbate, miercuri.
Iar cât eşti aici, reţine:
Nu uita te rog, mereu,
Să caşti gura, cum fac eu.
Are priză la mulţime.
Drept răsplată, după toate,
Dacă ţi-ai făcut programul,
O să-l repetăm tot anul,
În spectacole, departe.
Şi în plus, vei sta, vezi bine,
Într-o cuşcă trei pe patru,
Cu condiţii lux, băiatu’
Şi cu apă care vine
Din furtun, direct pe spate,
Să te spele-n miez de noapte.

Ei, ce zici, ţi-ar plăcea parcă
Să te pui în locul meu,
Să plesnesc din bici şi eu
Şi să-ţi dau câte o halcă ?