Acel fluturaş de noapte
Cârdei V. Mariana
------------------------------

S-a-nvârtit în jurul unei lumânări, 
crezând că-i soarele. 
Era fericit şi nu ştia că totu-i minciună.
Spre ziuă, lumânarea s-a stins 
şi fluturaşul a adormit.

Când soarele a răsărit în zori ,
“Acel fluturaş de noapte”
avea aripile arse şi sufletul zdrobit...
O rază timidă l-a îmbrătişat, 
soarele i-a dat aripi noi.

Fluturaşul priveşte lumânarea, 
apoi raza de soare…
raza este blândă, duioasă…

„Ştiu, tu nu eşti soarele!”, 
şi lacrimi îi scaldă privirile, 
multe lacrimi, lacrimi de fericire.

“Acel fluturaş de noapte” plânge... 
pentru el a răsărit un soare nou - 
soarele adevărului.