IN FIECARE GAND
STOMFF ANDREI AUREL
------------------------------

ÎN FIECARE GÂND

Precum în cer şi pre pământ,
Doar ochii tăi îi simt cum sunt
Două pumnale de smarald,
Ce fac din sângele meu cald,
Un râu de-argint topit în foc,
De trupul tău oprit în loc
Şi transformat într-un poem.
Te-accept deodată crez suprem
Şi te suport ca penitenţă
Pentru o-ntreagă existenţă
În care nu te pot avea.
În faţă am o poartă grea
Pe care nu o ştiu deschide,
Şi trupul meu se tot divide
După o geometrie veche
Cu paralele nepereche,
Curbându-se în infinit.
Ce joc ciudat, ce joc cumplit
A sorocit să-mi ieşi în cale?
Copil cu mâinile-petale
Să mângâi trupul meu bătrân?
Te-aş profana ca un păgân
Intrând murdar în templul tău.
Mă simt strivit, zvârlit în hău,
De lumea care ne-nconjoară.
Mi-e visul tot mai grea povară
Ce mă desprinde de pământ.
Te port în fiecare gând!