DESTIN DE FEMEIE
Rolea Nicolae
------------------------------

Destin de  femeie...

Ani mulţi din viaţa mea trecură,
Bilanţul vieţii-i tot mai greu
Şi mă condamn c-un fel de ură
Că n-am şi eu destinul meu.

În jurul meu e lumea aşezată:
Familii dragi visând la casa lor,
Eu, încă, sunt dorită, aşteptată,
De o tristeţe rece-n dormitor.

Mereu mă mint, voit, şi mă încarc
Şi tot aştept sperând la cineva...
Şi sufletul aş vrea să mi-l descarc,
Dar cui să spun durerea mea?

Aştept, şi cred şi zic că poate mâine,
Şi visele le-adun când mi se rup,
Dar, cu turbată foamete de câine,
Simt puterea evadând din trup.

Cu ochii sfredelesc nemărginitul,
Şi n-au potecile peron prin mine,
Doar vântul îmi şopteşte că sortitul
E prins şi azi cu treabă şi nu vine!

Şi fuge plânsă ziua care fu, şi mâine
Mă-mbrac cu doruri, gata să erup,
Dar, cu aceiaşi foamete de câine,
Îmi simt durerea ronţăind din trup!

Ani mulţi din viaţa mea trecură...
Am tot sperat minţindu-mă mereu,
Dar nu-l condamn şi nu am ură
Pe cel ce-a scris, aşa, destinul meu.

21.05.2014