Anonimul -el
Beatrice Lohmuller
------------------------------

El  este tot mai serios şi rece
Şi nu-şi permite a zâmbi,
Este unul ce caută iubirea ce trece,
Un suflet ce nu doreşte a mai îmbătrâni.

Este retras de când îl ştiu
Şi anonim vrea să rămână;
Mereu e sobru, dar eu ştiu
Că visele ca un ecou răsună.

Acel ecou este ea şi-a ei amintire
Un gând ce-l înfioară şi-i dă dureri de cap,
Ea-i oferea iubirea de care  nu vroia să ştie,
Era o primăvară  când iarna a plecat.

El este trist şi mai mereu confuz şi rece
Ea nu se mai întoarce, este prea târziu,
Ar vrea să o uite şi ar vrea să plece,
Ca un ecou răsuna „singur nu vreau să fiu”!
2009