Fructul oprit
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
------------------------------

- Sămânţa ta în trupul meu fragil
A încolţit ca o promisiune
Că s-a întors iubirea din exil
Să-mi dăruiască încă o minune.

Un sferic fruct, albastru şi celest
Ce-mi rotunjeşte pântecul a soare
Îl simt crescând în mine ca un rest
De fericire. Viaţa mi-e datoare

Cu o dovadă că un strop de cer
O să ramână-n urmă noastră... Fie,
Dar de e fată, doar atât îţi cer,
S-o botezăm numind-o Poezie.

- Vreau fructul nostru chiar dacă-i oprit,
În pântecu-ţi fragil să-l simt lumină,
Iubirea noastră să devină mit,
Sămânţa mea să prindă rădăcină

În carnea ta şi-n sânge să mă ai
De-a pururi ca pe-o dulce nebunie,
C-ai fost a mea în nopţile lui mai
Şi fiica noastră-i ca o poezie

Cu părul abanos şi ochi căprui,
Alint de primăvară şi iubire,
Îţi jur, iubito, nu-i e dat oricui
Să guste-n viaţă-atâta fericire.