Ai mei dragi colegi
Beatrice Lohmuller
------------------------------

Nu ştiu cum să încep a spune, ce dor de voi îmi va fi
De câte ori voi auzi de şcoală, de voi îmi voi aminti
Şi sper ca şi voi gândindu-vă la anii scumpi de şcoală,
Să râdeţi ca atunci când s-a-ntâmplat pentru prima oară.

Să nu gândiţi că ne-am pierdut, sau că ne-am şi uitat
Chiar dacă trecerea timpului răneşte ne-ncetat;
E dureros să pierzi colegi şi prieteni şi iubiri,
E foarte greu să treci uşor de-atâtea amăgiri.

Ce bănci aveam! În ele-am stat atâţia ani şi ani!
De multe ori noi ne-am certat din bârfe, pentru bani,
Nici noi n-am fost uniţi deloc, dar astfel este omul;
E rece, rău şi e zgârcit dar, trece totul, totul!

Eu am uitat ce-a fost urât, căci „şi uitarea e o lege”!
Şi amintiri ce mă răneau, de azi mă lasă rece.
Doar clipele de fericire cu drag le voi păstra,
Le-nchid cu cheia fericirii, în mica inimă a mea.

Doresc să fiţi toţi fericiţi! Şi veseli tot mereu!
Să treceţi dârji peste „spini” şi peste ce e rău!
Să nu vă-mpotmoliţi în „gropi”! Şi nici necaz să nu aveţi!
Vă doresc doar fericire, căci vă iubesc colegi!
2009-iulie