E iunie şi teiul e-nflorit!
Carmen
------------------------------

Viaţa asta agitată
Nu mă iartă niciodată!
Eu aş vrea ca să îmi las
Simţurile pas cu pas
În luna lui cireşar
Să profite de-al ei dar!

Iar în goana mea de-a face
Cât mai mult şi nu-mi dă pace,
Am trecut ieri pe la umbră
Pe o stradă ce-i mai sumbră
Şi-o mireasmă-ncântătoare
Mi-a pus plumb pe la picioare.

Teii, arborii semeţi
Care acum sunt înfloriţi,
Sufletul mi-au parfumat
Şi azi iarăşi m-au chemat!

Seara aceasta minunată
Este sigur închinată
Teiului cel drag şi sfânt,
Al iubirii jurământ.

Cu parfum seducător
M-a înconjurat cu dor
Teiul, arborele sacru,
Al naturii falnic sceptru.

Am îmbrăţişat copacul...
S-a oprit în  loc şi timpul...
Flori de tei ce parfumaţi,
Sufletul ne îmbătaţi
Cu iubire şi simţim
Că noi vrem ca voi să fim!