ÎN APARTAMENTUL MEU (sau INVITAŢIE PRIETENILOR POEŢI)
Andreionthepoetry
------------------------------

Aş vrea să veniţi odată în apartamentul meu,
Să puteţi vedea cu toţii poezia ce-o văd eu!
Înainte să răsară, Soarele-şi trimite-o umbră
De lumină roşie-pală, să alunge noaptea sumbră…

Apoi, plin de-obrăznicie, pe la şase dimineaţa
Mă salută cu căldură, iar eu îmi acopăr faţa
Şi de-abia la ora zece uită să mă deranjeze - 
Mult prea târziu, pentru vise, realităţi să-mi inventeze…

La etajul cinci, la mine, e vederea pân’ la munte,
Deşi stau în Bucureştii grijilor mult preamărunte…
Când lumina-i mai discretă sub plafoanele de nori,
Toate piscurile dârze trimit pân-aici scrisori!

Dacă plouă-n depărtare, ştiu de-ndată ce m-aşteaptă
Şi nu trebui’ să m-anunţe nimeni vremea când se-ndreaptă;
Curcubeul îmi invită ochiul pe sub a lui poartă,
Ca o strajă a Naturii - paralelă cu-a mea soartă…

Cel mai mult îmi place seara, care este-o-ncununare
Pe ale Creaţiei trepte, ducând mintea în uitare…
Astrul zilei se topeşte parcă sub propria-i şarjă,
Luându-şi norii drept stindarde de lumină, ca o marjă…

Peste case,-o linie curbă mai întârzie-a serii faptă,
Punând ziua-n partea stângă şi-ntunericu-n a dreaptă,
Însă lupta-i inegală, fiindcă stele multe-nclină
Talerul de partea nopţii, aşternându-i drum să vină…

Eu stau sprijinit cu mâna pe-a terasei balustradă - 
Ochiu-mi cată-n depărtare piscuri ‘nalte să mai vadă;
Cât încă mai e lumină, kilometrii-s fără rost,
Iar eu îmi aduc aminte ce frumoasă zi a fost…

De mi-aţi fi oaspeţi cu toţii, I-am întoarce poezia
Celui Care stăpâneşte la perfecţie prozodia,
Creatorului măiastru ce în versuri de natură
Zilnic Zidirea-Şi descrie la mine în bătătură!