Castelul din fildeş
Cârdei V. Mariana
------------------------------

Cu turnuri crenelate, 
ferstre argintate, 
castelul înălţat pe coline, 
mă duce cu gândul la tine...

Citeam poveşti şi poezii, 
şi ne jucam cu alţi copii,
visam la feţi-frumoşi şi zmei, 
trăiam emoţii pentru ei.

Însă, când anii au trecut, 
visam să-mi furi un mic sărut...

Culegeam flori din pădure, 
zmeură, frăguţe, mure,
te ascundeai de mine-n crâng 
şi mă făceai uşor să plâng.

Strigam la tine să revii, 
cărările-mi păreau pustii,
mă-nfiorau zgomote mici 
era să calc peste furnici.

În ciripit de păsărele 
veneai cu două bucheţele
şi îmi cereai pentu o floare, 
să-ţi dau în schimb, o sărutare.

O, câte sărutări ţi-am dat 
şi-n braţe tu mai legănat,
eram atât de fericiţi 
cu inocenţă-nlănţuiţi.

Acum, când anii au trecut 
şi ştim ce-nseamnă un sărut,
ne amintim cu duioşie 
iubirea din copilărie.

Suntem maturi, dar uneori, 
când soarele răsare-n zori,
vedem în apele celeste 
castelul alb dintr-o poveste.