Nota Discordantă Flavius Laurian Duverna ------------------------------ Nota Discordantă Isuse Domn, ce-n veşnicie Erai şi-ai fost dela început Cu Tatăl una, în măiestrie În cea mai sfântă armonie, Un Univers sfânt-ai făcut!... Când lumile, în el le-ai pus Şi-n drumul lor le-ai aşezat N-a mai fost nimic de-adus, Totul sublim,... era nespus Complet în ceiace-ai creat! Perfect-a fost a Ta lucrare Şi ordinea, sta prima lege, Impusă-n vasta guvernare Pentru a vieţii prosperare A lumilor spre-a o-nţelege! Iar dragostea, cea arătată De Dumnezeu era supremă, Din veci de veci era cântată Căci nu se-iscase niciodată - În cerul vast, nici-o dilemă. Astfel, trăindu-şi veşnicia Viaţa curgea nestingherită, Ducând prin spaţii bucuria Demmonstrând că armonia Sta-n liniştea desăvârşită. Şi-n întregime, în Univers Erai o Doamne,-n adorare, Căci liniştea şi bunul mers Ce decurgea-n acelaş viers Sta în putera-Ţi creatoare! Şi nimeni, o, nu a-ncercat Să pună-n balanţă iubirea, Prin timpul cel nemăsurat În vreun punct de-obiectat Ce lumilor, marca zidirea. În liniştea-unei păci eterne, Prin Lucifer, în starea-naltă, S-a văzut cum se discerne Şi cum pe ascuns se cerne O notă falsă, discordantă. Atunci, el în scenă-a intrat Vociferând nemulţumirea, Şi pacea sfântă-a tulburat Prin ordinea ce-a contestat Expunându-şi, răzvrătirea. Nevrând de-a mai fi supus Ca orice fiinţă, ce-i creată, În cer a fost, primul intrus Prin răzvrătirea ce-a adus În ordine de-a fi schimbată. Adunând mulţi dintre îngeri De partea-i, în confruntare, Le-a trezit în minte plângeri: Că sunt supuşi la înfrângeri Şi nu sunt liberi în mişcare. Că Legea pusă le restrânge Voinţa lor, de-a-şi împlini - Orice gând care se frânge, Orice dorinţă, ce decurge Din Legea-n sine de-ai opri. Şi că-s făpturi desăvârşite Şi n-au nevoie de restricţii, Căci nu pot fi deloc greşite În concepţii ce-s gândite - Şi nici puse sub interdicţii. Şi-astfel în cursă i-a atras, Declarând că-l vor susţine, Prin concurs, la orice pas Că nu-l vor lăsa în impas - Pe front cu forţele Divine. Când în sfârşit, s-a stabilit În Consiliile sfinte, cereşti, Că al său loc, nu-i de găsit De-a sta în trendul pregătit În guvernările Dumnezeeşti, Războiul crunt, s-a anunţat Şi-n lupta crâncenă purtată, Din cer, el a fost alungat - De-oştirea care s-a luptat Să nu se-ntoarcă niciodată. Atunci văzând că a pierdut Locul menit, din cerul sfânt, Prin răscularea ce-a făcut A conştientizat, că e căzut Făr-a avea drept la cuvânt. Şi-a pus în gând şi-a izbutit De-a-nfige în om cugetarea, Prin şarpele, cel ce-a vorbit Şi-astfel cu tact, l-a amăgit Că nu-i nimic, neascultarea. Şi-astfel, el a câştigat teren Ascunzându-se sub viclenie, Cu-al său şiretlic obscen - Dorind să-şi facă din Eden Un scaun veşnic de domnie. Dorea-n triumfu-i infernal Al lumilor, de-a fi şi el rege, Unde-al său Cartier general Marcând imperu-i triumfal - Să-i fie-un centru fără Lege. Să poată practic demonstra Un nou sistem de guvernare, La şi-alte lumi ce-or asculta La ce schimbări el va făcea Prin libertatea cea mai mare. Si să vestească, în Univers Pe noi principii o-mpărăţie, Ce să preia direct din mers Direcţii noi în sens invers - Prea-nalta-n slăvi, filozofie. Şi când toţi se vor convinge Din şi-alte lumi, imaculate, Că principiul său va-nvinge, Atunci dragostea s-o stinge De Dumnezeu, şi dreptate. Va trebui-atunci, ca în final Să-i fie-n veci recunoscută, Chiar dela egal, pân-la egal În cor de îngeri, triumfal - Puterea-i mare şi-absolută. Dar o, Doamne-a Ta iubire Adâncă-a fost şi generoasă, Când viaţa pentru omenire S-o aibă-n veci Neprihănire Ţi-a fost oferta grandioasă! Când în planul etern a sunat În ceruri sus, ceasu-mplinirii, Jos, în lumea plină de păcat Ca Prunc umil Te-ai întrupat Reverberând gândul iubirii. Şi ca s-aduci la îndeplinire Aici, voinţa Tatălui ceresc, Din cerul plin de fericire - În planul sfânt de mântuire Tu luata-i chipul omenesc! Părtaş la carne şi la sânge Tu-ai devenit cu muritorii, Dovedind că jertfa ajunge Să poţi salva şi a-i strânge Sfărmând porţile-nchisorii! Şi moartea era-nchisoarea Ce nu da drumul nimănui, Era-acea forţă cu teroarea Că prin păcat vine pierzarea Ce anunţa sfârşitu-oricui! Robia morţii a fost ştearsă Călcând peste grumazul ei, Prin dragostea neînţeleasă 'N puterea cea misterioasă Căci Te-au urât fără temei! Prin semnele ce-au devenit Trofee, în culmi de biruinţă, Isuse Doamne, ai dovedit Prin chinul dus pân-la sfârşit Iubirea-Ţi mare-n umilinţă! S-a remarcat în jertfa pusă Pe crucea cea de la Calvar Ce-n răstignire-a fost adusă, C-ai fost fiinţa cea supusă Pe-al mântuirii-n veci altar! Iar dragostea întru jertfire În planul de răscumpărare, Redată-n sfânta nemurire Prin scumpa-Ţi neprihănire S-a remarcat triumfătoare. Doar semnele ce vei purta La mâini, picioare şi coastă Ce pururea-n triumf vor sta, În veşnicie,-or demonstra Lucrarea celui rău, nefastă. Atunci tot Universul liberat Din controversa milenară, Va medita, cum ai răbdat Ca Miel blând pentru păcat Suportând chinuri şi ocară! O! Şi va-nţelege, în bucurie Că pacea-n veci restaurată, Egală în timp, şi-n veşnicie Curgând solemnă-n armonie N-o mai putea, fi tulburată. Flavius Laurian Duverna 13 februarie 2009