SÂNII
Rolea Nicolae
------------------------------

DIN CICLUL  '' VERSURI PENTRU PREAFRUMOASA DOAMNĂ....''

Sânii

Râde vântul că tu-l laşi
Sânul tău să ţi-l slăvească.
Dar-ar boala rea în el
Şi în codrul să jelească.
Râde bluza că-i permiţi
Sânul alb să ţi-l ogoaie
Dar-ar fieru-ncins în ea,
Când calci rufele-n odaie.

Peste trup, şi maieuţul
Râde prins în viu fior
Că-ţi sărută sânişorul
Cum sărut eu un ulcior.
Ştrengăriţo, simţi că eşti
Mitul meu cerut de mult?
Lasă-mă ca vânt tomnatec
Sânul alb să ţi-l sărut!

Lasă-mi ochii să rămână
La izvorul tău ca paznici,
Să scriu versuri cu limbuţa
Peste sânii tăi obraznici
Şi-mbătat de aşa splendoare
Să m-adap cu farmec lin
Cu limbuţa, enigmatic,
Să-i degust şi eu puţin.

Şi-n tăceri de nopţi profunde,
Când e luna peste văi,
Să mă laşi să sorb lumina
Ce veghează-n sânii tăi.
Să te simt că eşti femeie,
Să mă simţi că sunt bărbat
Când scriu rime cu limbuţa,
În vers fin şi cadenţat.

Să mă simţi că sunt bărbat,
Să te simt că eşti femeie
Cu limbuţa peste trup
Să-ţi aştern o epopee
S-o citească peste vreme,
Cei ce vor o prozodie
Să priceapă că-ntre sâni
Mi-ai făcut căsuţă mie.

Dar-ar un blestem în mine
Fără vicii, fără paznici,
Să scriu versuri cu limbuţa
Peste sânii tăi obraznici,
Dar blestemul e magnific
Şi ştrengar, te rog, pe tine
De-mi dai sânii pentru strofe,
Să mi-i dai… cu foi veline.

*******

Aceste versuri tandre le-a zis un melc hai-hui
Ce-a sărutat o varză... pe buzele-i verzui...

08.08.2015