Puzzle
Caprar Florin
------------------------------

În ore tainice, târzii, ale primului gând, pe marginea unui pat uzat și ros de vreme, cu capul în mâini și privirea pierdută-n neant, aștept numărătoare timpului să scurgă enigmaticele clipe ale nopții. Locul somnului odihnitor de mult fusese acaparat de o veghe continuă al unui eu absolut în lupta necontenită a gândurilor mele. De câștigat ai câștigat tu,da, tu, cea care, cu barosul indiferenței tale ai zdrobit în mine și ultima fărâmă de fericire. Ridic de jos cioburile iubirii noastre , le-adun și le pun  pe o masă și, ca într-un puzzle imens, încerc  să reconstitui pas cu pas, pe firul amintirilor de-odinioară, ceea ce cu atâta intensitate noi am simțit. După o eternitate, în puzzle-ul aproape terminat  am descoperit iubirile si geloziile, tristețile si bucuriile, împlinirile si amăgirile, nopțile si zilele, tot ce am trăit sau am fi putut trăi și din tot acest amalgam de trăiri definite și nedefinite lipsea o singură piesă, TU.