Speranţa
Cârdei V. Mariana
------------------------------

N-am să mor de întristare, 
o să-mi fie bine,
am să iau din viaţa asta 
ce mi se cuvine!

În iubire şi-n războaie 
totul e permis,
nu am să-mi petrec viaţa 
atârnând de un vis.

La război ca la război, 
dar iubirea-i pentru doi
pentru mine nu există 
jumătate de măsură,
împărţind totul în două 
între iubire şi ură,
E-ul pasiunii mele 
e şi al tău într-o măsură.

Eu am să aleg iubirea 
fiindcă îmi lipseşte
Tu alegi ce ţie-ti place, 
totul se plăteşte!

Când voi fi din nou călare 
pe al vieţii val
am să-mi amintesc 
iubite, că m-aştepţi la mal.

Am ştiut dintotdeauna 
ce vreau de la viaţă,
soarta-mi va zâmbi din nou, 
vom fi faţă-n faţă.

Eu te voi privi cu drag 
dulce amăgire,
că tu-mi vei fi călăuza 
înspre fericire.

Şi mâine-i o nouă zi, 
totu-i vechi sub soare,
deşi roua cade-n zori, 
se ridică-n zare!

Curcubeul luminos 
străluceşte după ploaie,
luna-şi plimbă printre stele, 
argintie straie.

Dintr-o dată vedem altfel 
lumea cea albastră,
ce frumos e asfinţitul 
privit prin fereastră!

Mi-aş dori să ne petrecem 
serile-mpreună
adormind îmbrăţişaţi, 
sub clarul de lună.