LUNA CA O COLINDĂ
Andreionthepoetry
------------------------------

Ce bine e că Luna nu-şi arată
Nicicând privirii noastre muritoare,
Vreodată partea ei cea-ntunecată,
Ci veşnic în lumină ne apare!

Căci dac-ar fi aşa, n-ar fi în noapte
Un far de veghe-n a’ visării valuri,
N-ar fi vreo licărire peste ape,
Ci întuneric ar domni pe maluri

Atunci când se sărută-ndrăgostiţii
Şi-aşa orbiţi de prea multă iubire,
Uitând de lume şi de-a’ ei ambiţii,
Gândind că viaţa toată-i fericire…

Şi dac-ar fi aşa, Calea Lactee
N-ar fi inel cu piatră preţioasă;
Poeţii n-ar avea acea scânteie
Ce face poezia luminoasă…

Ce bine e că ne priveşte Luna,
A Soarelui noptatică oglindă -
De Dumnezeu parc-ar vorbi întruna,
Ca o eternă, molcomă colindă…

Parcă ne-ar spune că la fel cum Tatăl
Prin Fiul S-a lăsat de noi văzut,
Şi Soarele prin Lună se arată
Când întunericul s-a aşternut…