petale de vis
Paparuz
------------------------------

mereu sunt uimit
de cum îţi poţi urca tu scările de-a-ndăratelea
mai repede
decât toate contemporanele planetare la un loc
şi caut inutil răspunsuri 
în galaxia întrebărilor
iar uneori mă gândesc cu tristeţe
că voi pierde iar mântuirea
pentru că ţi-am dezechilibrat fără intenţie
puţin tocurile spre nirvana
rămân un voyeur exilat 
stigmatizat
ca un eunuc
mirosind a credinţe amestecate 
cu virginitatea ta îngerească
blazon
sculptată pe inimă
în aşteptarea minunatei întâmplări prorocite
sunt buimac îţi spuneam
de uluire
dar tu urci mai departe înapoi
privind înainte
şi mă tem că m-ai putea face în curând
chiar fără să ştiu
mai fericit decât aş putea suporta
sunt pe urmele tale