La moartea lui Vadim
Mirimirela
------------------------------

A mai apus o stea, 
S-a mai aprins o stea. 
Ce va mai fi, doar Dumnezeu mai știe.
Mă simt neputincioasă, 
Cum să-ți aduc eu, 
Cel mai neînsemnat dintre români, 
Omagiu de recunoștință, ție. 
E Basarabia în doliu, 
Plânge Bucovina...
Ne întrebăm cu toții
De ce s-a stins lumina...
Cum de e noapte iar, pe cerul nostru...
Te vei fi transformat cândva, în astru
Să ne înveți copiii, istoria străbună ?
Vei fi pe cerul nopții
O stea ? Un colț de lună ?
*
Să-i spui lui Păunescu
Ce dor ne e de el
Să-l cânți, pe Eminescu
Cu Aldea Ionel
Și fiindcă-a venit toamna, 
Taineşte cu Nichita, 
Compuneți un rondel...
*
Te-ai stins și tu, Tribune
Dar nu, nu vei apune !
Noi știm deja, Vadime
Că tu acum, te-ai dus
Să-i povestești de noi
Și bunului Iisus.